Actualizări 2024
PARTEA A VI‑A. STATUTUL FUNCŢIONARILOR PUBLICI, PREVEDERI APLICABILE PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ ŞI EVIDENŢA PERSONALULUI PLĂTIT DIN FONDURI PUBLICE
Titlul I. Dispoziţii generale
Art. 365. Obiectul reglementării. (1) Prezenta parte reglementează normele generale privind:
a) regimul general al raporturilor juridice dintre funcţionarii publici şi autorităţile şi instituţiile publice prevăzute la art. 369;
b) regimul specific al personalului contractual din administraţia publică;
c) asigurarea evidenţei personalului plătit din fonduri publice.
(2) Dispoziţiile cuprinse în prezenta parte se aplică:
a) autorităţilor şi instituţiilor publice, precum şi altor persoane juridice în cadrul cărora îşi desfăşoară activitatea categoriile de personal prevăzute în legislaţia‑cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice;
b) funcţionarilor publici, personalului angajat cu contract individual de muncă sau cu contract de management, precum şi altor categorii de personal plătit din fonduri publice.
Art. 366. Dispoziţii privind completarea cu normele speciale. Prezenta parte constituie cadrul general în materia funcţiei publice şi a funcţionarilor publici şi se aplică şi funcţionarilor publici cu statut special, acolo unde legea specială nu prevede altfel.
Art. 367. Dispoziţii privind completarea cu alte categorii de norme. Dispoziţiile prezentei părţi se completează cu prevederile legislaţiei muncii, precum şi cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz.
Legislaţie conexă: ► Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată (M. Of. nr. 345 din 18 mai 2011);
► Legea nr. 367/2022 privind dialogul social (M. Of. nr. 1238 din 22 decembrie 2022); ► Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată (M. Of. nr. 505 din 15 iulie 2011); ► Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată (M. Of. nr. 247 din 10 aprilie 2015); ► Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 (M. Of. nr. 1154 din 7 decembrie 2004); ► Legea nr. 361/2022 privind protecţia avertizorilor în interes public (M. Of. nr. 1218 din 19 decembrie 2022); ► Legea nr. 286/2009 privind Codul penal (M. Of. nr. 510 din 24 iulie 2009).
Art. 368. Principii aplicabile conduitei profesionale a funcţionarilor publici şi persona‑ lului contractual din administraţia publică. Principiile care guvernează conduita profesională a funcţionarilor publici şi a personalului contractual din administraţia publică sunt:
a) supremaţia Constituţiei şi a legii, principiu conform căruia persoanele care ocupă diferite categorii de funcţii au îndatorirea de a respecta Constituţia şi legile ţării;
b) prioritatea interesului public, în exercitarea funcţiei deţinute;
c) asigurarea egalităţii de tratament a cetăţenilor în faţa autorităţilor şi instituţiilor publice, principiu conform căruia persoanele care ocupă diferite categorii de funcţii au îndatorirea de a aplica acelaşi regim juridic în situaţii identice sau similare;
d) profesionalismul, principiu conform căruia persoanele care ocupă diferite categorii de funcţii au obligaţia de a îndeplini atribuţiile de serviciu cu responsabilitate, competenţă, eficienţă, corectitudine şi conştiinciozitate;
e) imparţialitatea şi independenţa, principiu conform căruia persoanele care ocupă diferite categorii de funcţii sunt obligate să aibă o atitudine obiectivă, neutră faţă de orice interes altul decât interesul public, în exercitarea funcţiei deţinute;
f) integritatea morală, principiu conform căruia persoanelor care ocupă diferite categorii de funcţii le este interzis să solicite sau să accepte, direct ori indirect, pentru ei sau pentru alţii, vreun avantaj ori beneficiu în considerarea funcţiei pe care o deţin sau să abuzeze în vreun fel de această funcţie;
g) libertatea gândirii şi a exprimării, principiu conform căruia persoanele care ocupă diferite categorii de funcţii pot să‑şi exprime şi să‑şi fundamenteze opiniile, cu respectarea ordinii de drept şi a bunelor moravuri;
h) cinstea şi corectitudinea, principiu conform căruia în exercitarea diferitelor categorii de funcţii ocupanţii acestora trebuie să fie de bună‑credinţă;
i) deschiderea şi transparenţa, principiu conform căruia activităţile desfăşurate în exercitarea diferitelor categorii de funcţii sunt publice şi pot fi supuse monitorizării cetăţenilor;
j) responsabilitatea şi răspunderea, principiu potrivit căruia persoanele care ocupă diferite categorii de funcţii răspund în conformitate cu prevederile legale atunci când atribuţiile de serviciu nu au fost îndeplinite corespunzător.
Titlul II. Statutul funcţionarilor publici Capitolul I. Dispoziţii generale
Art. 369. Înfiinţarea de funcţii publice în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice. Autorităţile şi instituţiile publice în cadrul cărora sunt înfiinţate funcţii publice sunt:
a) autorităţi şi instituţii publice ale administraţiei publice centrale, inclusiv autorităţi administrative autonome prevăzute de Constituţie sau înfiinţate prin lege organică;
b) autorităţi şi instituţii publice ale administraţiei publice locale;
c) structurile de specialitate ale Administraţiei Prezidenţiale;
d) structurile de specialitate ale Parlamentului României;
e) structurile autorităţii judecătoreşti.
Art. 370. Prerogative de putere publică. (1) Prerogativele de putere publică sunt exercitate prin activităţi cu caracter general şi prin activităţi cu caracter special.
(2) Activităţile cu caracter general care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, de către autorităţile şi instituţiile publice prevăzute la art. 369, sunt următoarele:
a) elaborarea proiectelor de acte normative şi a altor reglementări specifice autorităţii sau instituţiei publice, precum şi asigurarea avizării acestora;
b) elaborarea propunerilor de politici publice şi strategii, a programelor, a studiilor, analizelor şi statisticilor necesare fundamentării şi implementării politicilor publice, precum şi a actelor necesare executării legilor, în vederea realizării competenţei autorităţii sau instituţiei publice;
c) autorizarea, inspecţia, controlul şi auditul public;
d) gestionarea resurselor umane şi a fondurilor publice;
e) reprezentarea intereselor autorităţii sau instituţiei publice în raporturile acesteia cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din ţară şi din străinătate, în limita competenţelor stabilite de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, precum şi reprezentarea în justiţie a autorităţii sau instituţiei publice în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea;
f) realizarea de activităţi în conformitate cu strategiile din domeniul societăţii informaţionale, cu excepţia situaţiei în care acestea vizează monitorizarea şi întreţinerea echipamentelor informatice.
(3) Activităţile cu caracter special care implică exercitarea prerogativelor de putere publică sunt următoarele:
a) activităţi de specialitate necesare realizării prerogativelor constituţionale ale Parlamentului;
b) activităţi de specialitate necesare realizării prerogativelor constituţionale ale Preşedintelui României;
c) activităţi de avizare a proiectelor de acte normative în vederea sistematizării, unificării, coordonării întregii legislaţii şi ţinerea evidenţei oficiale a legislaţiei României;
d) activităţi de specialitate necesare realizării politicii externe a statului;
e) activităţi de specialitate şi de asigurare a suportului necesar apărării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, a proprietăţii private şi publice, prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, respectarea ordinii şi liniştii publice;
f) activităţi de specialitate necesare aplicării regimului juridic al executării pedepselor şi măsurilor privative de libertate pronunţate de instanţele judecătoreşti;
g) activităţi vamale;
h) alte activităţi cu caracter special care privesc exercitarea autorităţii publice în domenii de competenţă exclusivă a statului, în temeiul şi în executarea legilor şi a celorlalte acte normative.
(4) Stabilirea posturilor în regim de funcţie publică este obligatorie, în măsura în care sunt îndeplinite activităţi prevăzute la alin. (1)‑(3), cu excepţia posturilor aferente personalului din categoriile prevăzute la art. 382 lit. c), h) şi i), precum şi a posturilor din cadrul autorităţilor autonome, pentru care categoriile de personal sunt stabilite prin legislaţia specială.
(5) Funcţiile publice se stabilesc prin lege.
Art. 371. Funcţionarul public. (1) Funcţionarul public este persoana numită, în condiţiile legii, într‑o funcţie publică.
(2) În funcţie de categoria din care fac parte, funcţionarii publici iau decizii şi/sau desfăşoară activităţi cu caracter tehnic, pentru a asigura continuitatea funcţionării în interes public general a autorităţilor şi instituţiilor publice.
(3) Prin întreaga lor activitate, funcţionarii publici acţionează în condiţii de obiectivitate, profesionalism, legalitate şi imparţialitate pentru îndeplinirea de către autorităţile şi instituţiile publice a atribuţiilor prevăzute de lege.
Art. 372. Corpul funcţionarilor publici. Corpul funcţionarilor publici este constituit din totalitatea funcţionarilor publici care îndeplinesc activităţile prevăzute la art. 370 alin. (1)‑(3) în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice din administraţia publică centrală şi locală.
Art. 373. Principiile care stau la baza exercitării funcţiei publice. Principiile care stau la baza exercitării funcţiei publice sunt:
a) principiul legalităţii;
b) principiul competenţei;
c) principiul performanţei;
d) principiul eficienţei şi eficacităţii;
e) principiul imparţialităţii şi obiectivităţii;
f) principiul transparenţei;
g) principiul responsabilităţii, în conformitate cu prevederile legale;
h) principiul orientării către cetăţean;
i) principiul stabilităţii în exercitarea funcţiei publice;
j) principiul bunei‑credinţe, în sensul respectării drepturilor şi îndeplinirii obligaţiilor reciproce;
k) principiul subordonării ierarhice.
Art. 374. Exercitarea raporturilor de serviciu. (1) Raporturile de serviciu se nasc şi se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condiţiile legii.
(2) Exercitarea raporturilor de serviciu se realizează pe perioadă nedeterminată sau determinată în condiţiile prevederilor din prezentul cod.
(3)[1] Raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici se pot exercita şi în regim de telemuncă, în condiţiile prevăzute de prezentul cod, precum şi în regim de muncă la domiciliu, potrivit prevederilor Legii nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) Conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice pot stabili prin act administrativ şi alte moduri de organizare flexibilă a timpului de lucru, potrivit art. 118 alin. (7) din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(5) Activitatea desfăşurată în regim de telemuncă se bazează pe acordul de voinţă al părţilor şi se realizează ca urmare a aprobării de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice a solicitării funcţionarului public.
(6) Conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice stabilesc prin act administrativ structurile din cadrul acestora, activităţile, precum şi posturile pentru care se poate aproba desfăşurarea activităţii în regim de telemuncă.
[1] Alin. (3)‑(11) ale art. 374 au fost introduse prin art. III pct. 1 din Legea nr. 283/2022.
(7) Durata activităţii desfăşurate în regim de telemuncă nu poate depăşi 5 zile pe lună.
(8) Desfăşurarea activităţii în regim de telemuncă se poate aproba pentru:
a) funcţionarii publici care au copii cu vârsta de până la 11 ani;
b) funcţionarii publici care acordă îngrijire unei rude, în accepţiunea art. 1531 alin. (4) din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu care locuieşte în aceeaşi gospodărie;
c) funcţionarii publici care au o stare de sănătate care nu le permite deplasarea la sediul autorităţii sau instituţiei publice, din cauze determinate de unele boli grave, ori în situaţie de graviditate, dovedite prin adeverinţă medicală;
d) funcţionarii publici care desfăşoară activităţi dintre cele stabilite de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice ca putând fi realizate în regim de telemuncă.
(9) Funcţionarii publici care îşi desfăşoară activitatea în regim de telemuncă au următoarele obligaţii:
a) să dispună de toate mijloacele necesare îndeplinirii atribuţiilor care le revin potrivit fişei postului;
b) să răspundă la orice solicitare referitoare la activitatea profesională primită de la superiorii ierarhici, în timpul programului de lucru, transmisă prin mijloace de comunicare la distanţă;
c) să respecte normele cuprinse în Regulamentul de organizare şi funcţionare al instituţiei, Regulamentul intern, normele cu privire la protecţia datelor cu caracter personal şi alte norme şi proceduri specifice aplicabile, după caz.
(10) Autorităţile şi instituţiile publice la nivelul cărora există funcţionari publici care îşi desfăşoară activitatea în regim de telemuncă au următoarele obligaţii:
a) să verifice activitatea funcţionarilor publici, în principal prin utilizarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor;
b) să asigure modalitatea de evidenţiere a orelor de muncă prestate în regim de telemuncă de către funcţionarii publici;
c) să se asigure că funcţionarii publici deţin mijloacele aferente tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor şi echipamentele de muncă funcţionale, sigure şi necesare prestării muncii sau să pună la dispoziţia funcţionarilor publici aceste mijloace şi echipamente;
d) să se asigure că funcţionarii publici primesc o instruire suficientă şi adecvată în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în special sub formă de informaţii şi instrucţiuni de lucru privind utilizarea echipamentelor.
(11) Pe durata exercitării activităţii în regim de telemuncă sau a muncii la domiciliu, funcţionarii publici beneficiază de toate drepturile recunoscute prin lege, cu excepţia sporului pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase.
Art. 3741.[1] [Proceduri pentru desfăşurarea activităţii în regim de telemuncă/muncii la domiciliu] În aplicarea prevederilor art. 374 alin. (3)‑(11), la nivelul autorităţilor şi instituţiilor publice se aprobă proceduri pentru desfăşurarea activităţii în regim de telemuncă, respectiv pentru desfăşurarea muncii la domiciliu, care cuprind cel puţin următoarele aspecte:
a) formatul cererii pentru desfăşurarea activităţii în regim de telemuncă, respectiv al cererii de muncă la domiciliu;
b) mijloacele necesare îndeplinirii atribuţiilor potrivit fişei de post, în regim de telemuncă, respectiv de muncă la domiciliu, pe care trebuie să le deţină funcţionarii publici, inclusiv, dar fără a se limita la: telefon, calculator desktop sau laptop, acces la internet, semnătură electronică, acces securizat la distanţă la sistemele IT, la sistemul de e‑mail şi la resursele documentare ale instituţiei utilizate la nivelul compartimentului unde funcţionarii publici îşi desfăşoară activitatea ori la alte resurse şi informaţii necesare pentru îndeplinirea activităţii, după caz;
c) mecanismele doveditoare, de raportare şi de monitorizare a activităţii în regim de telemuncă, respectiv de muncă la domiciliu.
[1] Art. 3741 a fost introdus prin art. III pct. 2 din Legea nr. 283/2022.
Art. 375. Exercitarea raporturilor de serviciu pe perioadă determinată. (1) Funcţiile publice de execuţie temporar vacante pe o perioadă de cel puţin o lună pot fi ocupate pe perioadă determinată astfel:
a)[1] prin redistribuirea funcţionarilor publici din corpul de rezervă care îndeplinesc condiţiile pentru ocuparea funcţiei publice respective;
b) prin numire pe perioadă determinată, prin concurs în condiţiile legii; persoana numită în aceste condiţii dobândeşte calitatea de funcţionar public numai pe această perioadă şi nu beneficiază la încetarea raportului de serviciu de dreptul de a intra în corpul de rezervă al funcţionarilor publici;
c) prin modalităţi de modificare temporară a raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici, în condiţiile legii.
(2)[2] În cazul funcţiilor publice de execuţie temporar vacante, anterior aplicării uneia dintre modalităţile de ocupare a funcţiilor publice de execuţie temporar vacante pe o perioadă de cel puţin o lună prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c), persoana care are competenţa de numire în funcţia publică poate transforma funcţia publică în cauză, temporar vacantă pe o perioadă de cel puţin o lună, prin raportare la necesarul de personal al autorităţii sau instituţiei publice, pentru perioada vacantării temporare a postului. În acest caz, pentru funcţia publică transformată, se aplică în mod corespunzător procedura prevăzută la art. 22 din anexa nr. 8. La data revenirii titularului funcţiei publice, aceasta se transformă cu respectarea categoriei, clasei şi gradului profesional deţinute de titularul funcţiei publice.
Art. 376. Drepturile şi obligaţiile funcţionarilor publici numiţi pe perioadă determinată. (1) Funcţionarii publici numiţi pe perioadă determinată în condiţiile art. 375 alin. (1) au aceleaşi drepturi şi îndatoriri ca şi funcţionarii publici numiţi pe perioadă nedeterminată, cu excepţiile prevăzute de prezentul cod.
(2) În situaţia în care, pe durata ocupării funcţiei publice de execuţie temporar vacante potrivit art. 375 alin. (1) lit. a) şi b), aceasta se vacantează în condiţiile legii, persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică dispune, în cazuri temeinic justificate, numirea funcţionarului public, cu acordul acestuia, pe durată nedeterminată.
Art. 377. Exercitarea raportului de serviciu prin raportare la durata timpului de muncă. Raportul de serviciu se exercită cu durată normală a timpului de muncă, stabilită de Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţiile prevăzute de prezentul cod.
Art. 378. Ocuparea unei funcţii publice în baza unui raport de serviciu cu timp parţial. (1) Prin excepţie de la prevederile art. 377, raportul de serviciu poate fi exercitat cu durată redusă a timpului de muncă la jumătate de normă, caz în care este denumit raport de serviciu cu timp parţial.
(2) Raportul de serviciu cu timp parţial poate fi exercitat cu durată redusă a timpului de muncă la jumătate de normă în următoarele situaţii:
a) pentru funcţiile publice de execuţie pentru motive familiale sau personale temeinice;
b) în cazul emiterii unei decizii medicale asupra capacităţii de muncă de invaliditate de gradul III, la solicitarea funcţionarului public, în măsura în care funcţionarul public solicită şi conducătorul autorităţii sau instituţiei publice consideră că acesta îşi poate îndeplini atribuţiile aferente funcţiei publice pe care o deţine cu durata redusă a timpului de muncă ori că fişa postului poate fi modificată în sensul reducerii cu până la 50% a atribuţiilor şi redistribuirii sarcinilor, fără ca aceasta să afecteze buna funcţionare a structurii în care îşi desfăşoară activitatea şi dispune continuarea activităţii cu durată redusă a timpului de muncă la jumătate de normă;
c) în cazul menţinerii în activitate a funcţionarului public în condiţiile art. 517 alin. (2), în măsura în care funcţionarul public solicită şi conducătorul autorităţii sau instituţiei publice consideră că acesta îşi poate îndeplini atribuţiile aferente funcţiei publice pe care o deţine cu durată redusă a timpului de muncă ori că fişa postului poate fi modificată în sensul reducerii cu până la 50% a atribuţiilor şi redistribuirii sarcinilor, fără ca aceasta să afecteze buna funcţionare a structurii în care îşi desfăşoară activitatea şi dispune continuarea activităţii cu durată redusă a timpului de muncă la jumătate de normă.
[1] Lit. a) de la alin. (1) al art. 375 este reprodusă astfel cum a fost modificată prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 121/2023.
[2] Alin. (2) al art. 375 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 2 din O.U.G. nr. 121/2023.
(3) Solicitarea exercitării raportului de serviciu cu timp parţial, potrivit alin. (2) lit. a) se face şi se motivează de către funcţionarul public şi se aprobă de către persoana care are competenţa de numire în funcţia publică.
(4) Funcţionarii publici care exercită o funcţie publică în baza unui raport de serviciu cu timp parţial, în condiţiile prevăzute la alin. (1)‑(3), au aceleaşi drepturi şi îndatoriri ca funcţionarii publici care exercită o funcţie publică cu durată normală a timpului de muncă, cu excepţiile prevăzute de prezentul cod.
(5) Drepturile salariale ale funcţionarilor publici care exercită o funcţie publică în baza unui raport de serviciu cu timp parţial se acordă proporţional cu timpul efectiv lucrat, raportat la drepturile stabilite pentru durată normală a timpului de muncă.
(6) În situaţia în care funcţia publică este vacantă, în baza unei solicitări motivate a conducătorului structurii în care se regăseşte funcţia publică, persoana care are competenţa de numire în funcţia publică poate aproba măsura ocupării acesteia în baza unui raport de serviciu cu timp parţial, prin una dintre modalităţile de ocupare prevăzute de lege.
Art. 379. Ocuparea unei funcţii publice în baza unui raport de serviciu cu timp parţial. Raportul de serviciu poate fi exercitat cu durată redusă a timpului de muncă, în alte situaţii decât cele prevăzute la art. 378 alin. (1) şi (2), în condiţiile legii.
Art. 380. Statutele speciale. (1) Pot beneficia de statute speciale funcţionarii publici care îndeplinesc activităţile prevăzute la art. 370 alin. (3) în cadrul:
a) structurilor de specialitate ale Parlamentului României;
b) structurilor de specialitate ale Administraţiei Prezidenţiale;
c) structurilor de specialitate ale Consiliului Legislativ;
d) serviciilor diplomatice şi consulare;
e) instituţiilor din sistemul de ordine publică şi securitate naţională;
f) structurilor vamale;
g) altor servicii publice stabilite prin lege, care îndeplinesc activităţile prevăzute la art. 370 alin. (3) lit. h).
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cadrul structurilor prevăzute la alin. (1) lit. e) pot beneficia de statute speciale şi funcţionarii publici care îndeplinesc activităţile prevăzute la art. 370 alin. (2).
(3) Prin excepţie de la prevederile art. 382 lit. d) şi f), precum şi prin excepţie de la alin. (1), în cadrul structurilor prevăzute la alin. (1) lit. e) pot fi funcţionari publici şi pot beneficia de statute speciale persoanele care îşi desfăşoară activitatea în unităţile de învăţământ şi cele sanitare care ţin de acestea.
(4) Prin statutele speciale prevăzute la alin. (1) se pot reglementa:
a) drepturi, îndatoriri şi incompatibilităţi specifice, altele decât cele prevăzute de prezenta parte;
b) funcţii publice specifice.
(5) În cazul statutelor speciale aplicabile serviciilor diplomatice şi consulare şi instituţiilor din sistemul de ordine publică şi securitate naţională, dispoziţiile speciale pot reglementa, pe lângă aspectele prevăzute la alin. (4), şi:
a) cadrul legal special al raporturilor de serviciu;
b) managementul carierei;
c) regimul răspunderii administrative şi mecanismele instituţionale specifice de aplicare;
d) gestiunea funcţiilor publice;
e) mecanismele specifice care să asigure participarea funcţionarilor publici la procesul decizional, prin aplicarea dispoziţiilor privind constituirea comisiilor paritare şi încheierea acordurilor colective.
Legislaţie conexă: ► Legea nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, republicată (M. Of. nr. 345 din 25 mai 2009); ► Legea nr. 47/1994 privind serviciile din subordinea Preşedintelui României, republicată (M. Of. nr. 372 din 18 mai 2017); ► Hotărârea Birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului nr. 1/1996 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ şi a nomenclatorului de funcţii, republicată (M. Of. nr. 193 din 8 martie 2005); ► O.U.G. nr. 10/2004 privind Statutul personalului vamal (M. Of. nr. 256 din 23 martie 2004); ► Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului (M. Of. nr. 440 din 24 iunie 2002); ► Legea nr. 155/2010 a poliţiei locale, republicată (M. Of. nr. 339 din 8 mai 2014); ► Legea nr. 145/2019 privind statutul poliţiştilor de penitenciare (M. Of. nr. 631 din 30 iulie 2019); ► O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic (M. Of. nr. 238 din 30 mai 2000); ► Statutul din 6 martie 2004 al profesiei de consilier juridic (M. Of. nr. 684 din 29 iulie 2004);
► O.U.G. nr. 92/2008 privind statutul funcţionarului public denumit manager public (M. Of. nr. 484 din 30 iunie 2008); ► art. 44‑481 din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (M. Of. nr. 393 din 23 mai 2016); ► O.U.G. nr. 82/2016 pentru aprobarea Statutului special al funcţiei publice specifice de inspector social (M. Of. nr. 965 din 29 noiembrie 2016); ► Legea nr. 337/2018 privind statutul inspectorului de muncă (M. Of. nr. 1107 din 28 decembrie 2018); ► Legea nr. 195/2020 privind statutul personalului feroviar (M. Of. nr. 820 din 7 septembrie 2020); ► Legea nr. 5/2021 privind Statutul personalului profesionist operativ de intervenţie din cadrul serviciilor civile care asigură asistenţă publică medicală de urgenţă şi prim ajutor calificat (M. Of. nr. 27 din 11 ianuarie 2021).
Art. 381. Condiţii de derogare a statutelor speciale de la prevederile prezentului cod.
Statutele speciale pot deroga de la prevederile prezentului cod, în condiţiile art. 380 alin. (4) şi (5).
Art. 382. Categorii de personal bugetar cărora nu li se aplică prevederile privind func‑ ţionarii publici. Prevederile prezentului titlu, cu excepţiile prevăzute de prezentul cod, nu se aplică următoarelor categorii de personal bugetar[1]:
a) personalul contractual salariat din aparatul propriu al autorităţilor şi instituţiilor publice, care desfăşoară activităţi de secretariat, administrative, protocol, gospodărire, întreţinere‑reparaţii şi de deservire, pază, precum şi alte categorii de personal care nu exercită prerogative de putere publică;
b) personalul salariat încadrat la cabinetul demnitarului;
c) magistraţii, personalul asimilat acestora şi, după caz, categorii de personal auxiliar din cadrul instanţelor;
d) cadrele didactice şi alte categorii de personal din unităţile şi instituţiile de învăţământ;
e) persoanele numite sau alese în funcţii de demnitate publică;
f) personalul din unităţile sanitare;
g) personalul regiilor autonome, companiilor şi societăţilor naţionale, precum şi al societăţilor din sectorul public;
h) personalul militar;
i) membrii Corpului diplomatic şi consular al României şi personalul contractual încadrat pe funcţii specifice ministerului cu atribuţii în domeniul afacerilor externe.
Recurs în interesul legii. A se vedea Decizia nr. 19/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii, redată în extras infra, la art. 536.
Legislaţie conexă: ► Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor (M. Of. nr. 1102 din 16 noiembrie 2022); ► Legea nr. 393/2023 privind statutul asistentului judecătorului (M. Of. nr. 1132 din 14 decembrie 2023); ► Legea nr. 11/2024 privind statutul grefierilor şi al altor categorii de personal care ocupă funcţii de specialitate în cadrul instanţelor judecătoreşti, al parchetelor de pe lângă acestea şi al Institutului Naţional de Expertize Criminalistice (M. Of. nr. 26 din 12 ianuarie 2024); ► Legea nr. 361/2023 privind personalul Curţii Constituţionale (M. Of. nr. 1095 din 5 decembrie 2023); ► Legea nr. 198/2023 a învăţământului preuniversitar (M. Of. nr. 613 din 5 iulie 2023); ► Legea nr. 199/2023 a învăţământului superior (M. Of. nr. 614 din 5 iulie 2023); ► Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, republicată (M. Of. nr. 49 din 22 ianuarie 2016); ► Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare (M. Of. nr. 155 din 20 iulie 1995); ► Legea nr. 384/2006 privind statutul soldaţilor şi gradaţilor profesionişti (M. Of. nr. 868 din 24 octombrie 2006); ► Legea nr. 270/2015 privind Statutul rezerviştilor voluntari, republicată (M. Of. nr. 603 din 17 iunie 2021); ► Legea nr. 269/2003 privind Statutul Corpului diplomatic şi consular al României (M. Of. nr. 441 din 23 iunie 2003); ► O.U.G. nr. 21/2023 privind Statutul lucrătorului cultural profesionist (M. Of. nr. 297 din 7 aprilie 2023).
[1] Partea introductivă de la art. 382 este reprodusă astfel cum a fost modificată prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 191/2022.
Capitolul II. Clasificarea funcţiilor publice.
Categorii de funcţionari publici
Art. 383. Categorii de funcţii publice. (1) Funcţiile publice se clasifică după cum urmează:
a) funcţii publice generale şi funcţii publice specifice;
b) funcţii publice din clasa I, funcţii publice din clasa a II‑a, funcţii publice din clasa a III‑a;
c) funcţii publice de stat, funcţii publice teritoriale şi funcţii publice locale.
(2) Funcţiile publice generale reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor cu caracter general şi comun tuturor autorităţilor şi instituţiilor publice, în vederea realizării competenţelor lor generale.
(3) Funcţiile publice specifice reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor cu caracter specific unor autorităţi şi instituţii publice, în vederea realizării competenţelor lor specifice, sau care necesită competenţe şi responsabilităţi specifice.
Art. 384. Stabilirea funcţiilor publice specifice şi echivalarea acestora cu funcţiile publice generale. (1) Stabilirea funcţiilor publice specifice şi echivalarea acestora cu funcţiile publice generale se fac prin lege.
(2) În înţelesul prezentului cod, echivalarea funcţiilor publice specifice cu funcţiile publice generale se referă la echivalarea în mod cumulativ a următoarelor condiţii:
a) nivelul funcţiei publice;
b) nivelul studiilor necesare pentru exercitarea funcţiei publice;
c) vechimea în specialitate necesară pentru exercitarea funcţiei publice.
(3)[1] Echivalarea funcţiilor publice specifice cu funcţiile publice generale stabilite în anexa nr. 5 este prevăzută în anexa nr. 51.
Art. 385. Funcţiile publice de stat, teritoriale şi locale. (1) Funcţiile publice de stat sunt funcţiile publice stabilite, potrivit legii, în cadrul ministerelor, organelor de specialitate ale administraţiei publice centrale, structurilor de specialitate ale Administraţiei Prezidenţiale, structurilor de specialitate ale Parlamentului României, autorităţilor publice autonome prevăzute în Constituţia României şi altor autorităţi administrative autonome, precum şi în cadrul structurilor autorităţii judecătoreşti.
(2) Funcţiile publice teritoriale sunt funcţiile publice stabilite, potrivit legii, în cadrul instituţiei prefectului, serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ‑teritoriale, precum şi instituţiilor publice din teritoriu, aflate în subordinea/coordonarea/sub autoritatea Guvernului, a ministerelor şi a celorlalte organe ale administraţiei publice centrale.
(3) Funcţiile publice locale sunt funcţiile publice stabilite, potrivit legii, în cadrul aparatului propriu al autorităţilor administraţiei publice locale şi al instituţiilor publice subordonate acestora.
Art. 386. Clasificarea funcţiilor publice în funcţie de nivelul studiilor necesare. Funcţiile publice se împart în 3 clase, definite în raport cu nivelul studiilor necesare ocupării funcţiei publice, după cum urmează:
a) clasa I cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare se cer studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă;
b) clasa a II‑a cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de scurtă durată, absolvite cu diplomă, în perioada anterioară aplicării celor trei cicluri tip Bologna;
c) clasa a III‑a cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare se cer studii liceale, respectiv studii medii liceale, finalizate cu diplomă de bacalaureat.
Art. 387. Clasificarea funcţiilor publice în funcţie de nivelul atribuţiilor titularilor acestora. (1) După nivelul atribuţiilor titularului funcţiei publice, funcţiile publice se împart în 3 categorii, după cum urmează:
a) funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici;
b) funcţii publice corespunzătoare categoriei funcţionarilor publici de conducere;
c) funcţii publice corespunzătoare categoriei funcţionarilor publici de execuţie.
[1] Alin. (3) al art. 384 a fost introdus prin art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 138/2021.
(2) Funcţionarii publici numiţi în funcţiile publice din clasele a II‑a şi a III‑a pot ocupa numai funcţii publice de execuţie.
(3) În categoria funcţiilor publice de conducere, funcţiile publice se clasifică prin raportare la nivelul de complexitate al atribuţiilor, în funcţiile prevăzute la art. 390.
(4) În categoria funcţiilor publice de execuţie, funcţiile publice se clasifică prin raportare la nivelul de complexitate al atribuţiilor potrivit gradelor profesionale.
Art. 388. Funcţionari publici debutanţi şi definitivi. (1) Funcţionarii publici pot fi debutanţi sau definitivi.
(2) Sunt numiţi funcţionari publici debutanţi persoanele care au promovat concursul pentru ocuparea unei funcţii publice de grad profesional debutant, precum şi persoanele numite în condiţiile prevăzute la art. 612 alin. (1) şi care nu îndeplinesc condiţiile de vechime în specialitate necesare exercitării unei funcţii publice de execuţie definitive.
(3) Sunt numiţi funcţionari publici definitivi:
a) funcţionarii publici debutanţi care au efectuat perioada de stagiu prevăzută de lege şi au obţinut rezultat corespunzător la evaluare;
b) persoanele care intră în corpul funcţionarilor publici prin modalităţile prevăzute de prezenta parte şi care au vechimea în specialitatea studiilor necesare ocupării funcţiei publice de minimum un an.
Art. 389. Înalţii funcţionari publici. Categoria înalţilor funcţionari publici cuprinde persoanele care sunt numite în una dintre următoarele funcţii publice:
a) secretar general şi secretar general adjunct din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 369 lit. a);
b) ‑c)[1] abrogate;
c1)[2] secretar general al instituţiei prefectului;
d) inspector guvernamental.
Art. 390. Funcţionarii publici de conducere. (1) Categoria funcţionarilor publici de conducere cuprinde persoanele numite în una dintre următoarele funcţii publice:
a) director general din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 385, precum şi funcţiile publice specifice echivalente acestora, cu excepţia celor din categoria înalţilor funcţionari publici parlamentari;
b) director general adjunct din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 385, precum şi funcţiile publice specifice echivalente acestora;
c) director din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 385 alin. (1), precum şi funcţiile publice specifice echivalente acestora;
d) director adjunct din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 385 alin. (1), precum şi funcţiile publice specifice echivalente acestora;
e) director executiv din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 385 alin. (2) şi (3), precum şi în funcţiile publice specifice echivalente acestora;
f) director executiv adjunct din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 385 alin. (2) şi (3), precum şi în funcţiile publice specifice echivalente acestora;
g) şef serviciu din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 385, precum şi în funcţiile publice specifice echivalente acesteia;
h)[3] abrogată.
(2) Funcţia publică de secretar general al unităţii administrativ‑teritoriale, respectiv cea de secretar general al subdiviziunii administrativ‑teritoriale sunt funcţii publice de conducere specifice.
Art. 391. Stabilirea numărului total de funcţii publice de conducere în cadrul fiecărei autorităţi sau instituţii publice. (1)[4] Numărul total al funcţiilor publice de conducere din cadrul autorităţii sau instituţiei publice, cu excepţia funcţiilor publice de secretar general al unităţii/subdiviziunii administrativ‑teritoriale, precum şi al funcţiilor publice de conducere a căror ocupare se face prin detaşare cu personal din cadrul instituţiilor din sectorul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, conform statelor de organizare aprobate, în condiţiile legii, este de maximum 8% din numărul total al posturilor aprobate la nivel de ordonator principal de credite.
[1] Lit. b) şi c) de la art. 389 au fost abrogate prin art. I pct. 7 din O.U.G. nr. 4/2021.
[2] Lit. c1) de la art. 389 a fost introdusă prin art. I pct. 8 din O.U.G. nr. 4/2021.
[3] Lit. h) de la alin. (1) al art. 390 a fost abrogată prin art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 296/2023.
[4] Alin. (1) şi (2) ale art. 391 sunt reproduse astfel cum au fost modificate prin art. XXII alin. (1) din Legea nr. 296/2023.
(2) Pentru determinarea numărului total al funcţiilor de conducere prin aplicarea cotei de 8% prevăzute la alin. (1) se procedează după cum urmează:
a) în cazul în care numărul rezultat este mai mic de unu, acesta se rotunjeşte la întreg;
b) în cazul în care numărul rezultat este mai mare de unu, acesta se rotunjeşte la numărul întreg imediat superior acestuia, dacă fracţiunea este mai mare sau egală cu 0,50.
(3)[1] Structura organizatorică a autorităţilor şi instituţiilor publice trebuie să respecte următoarele cerinţe:
a) pentru constituirea unui serviciu este necesar un număr de minimum 10 posturi de execuţie;
b) pentru constituirea unei direcţii este necesar un număr de minimum 20 de posturi de execuţie;
c) pentru constituirea unei direcţii generale este necesar un număr de minimum 35 de posturi de execuţie.
Art. 392. Funcţionarii publici de execuţie. (1) Sunt funcţionari publici de execuţie din clasa I persoanele numite în următoarele funcţii publice generale: consilier, consilier juridic, auditor, expert, inspector, consilier achiziţii publice, precum şi în funcţiile publice specifice asimilate acestora.
(2) Sunt funcţionari publici de execuţie din clasa a II‑a persoanele numite în funcţia publică generală de referent de specialitate, precum şi în funcţiile publice specifice asimilate acesteia.
(3) Sunt funcţionari publici de execuţie din clasa a III‑a persoanele numite în funcţia publică generală de referent, precum şi în funcţiile publice specifice asimilate acesteia.
Art. 393. Gradele profesionale ale funcţionarilor publici de execuţie. (1) Funcţiile publice de execuţie sunt structurate pe grade profesionale.
(2) Gradele profesionale sunt următoarele:
a) debutant;
b) asistent;
c) principal;
d) superior, ca nivel maxim.
Capitolul III. Categoria înalţilor funcţionari publici
Art. 394. Ocuparea funcţiilor publice din categoria înalţilor funcţionari publici. (1) Înalţii funcţionari publici realizează managementul de nivel superior în autorităţile şi instituţiile publice.
(2) Ocuparea funcţiilor publice din categoria înalţilor funcţionari publici, cu excepţia celor din categoria înalţilor funcţionari publici parlamentari, se face prin:
a) concursul organizat în condiţiile prevăzute la art. 467; b)[2] abrogată;
c) mobilitate, în condiţiile prevăzute la art. 503;
d) exercitare cu caracter temporar, în condiţiile prevăzute la art. 509;
e) redistribuire din corpul de rezervă al funcţionarilor publici.
(3) Decizia privind alegerea uneia dintre modalităţile de ocupare a funcţiei publice din categoria înalţilor funcţionari publici prevăzute la alin. (2) aparţine persoanei care are competenţa de numire în funcţia publică, la propunerea conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în cadrul căreia se află funcţia publică vacantă.
(4) Pentru a ocupa, în condiţiile alin. (2) lit. a), o funcţie publică corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici, persoana trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii[3]:
a) condiţiile prevăzute la art. 465;
- [1] Alin. (3) al art. 391 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. XX alin. (1) din Legea nr. 296/2023.
[2] Lit. b) de la alin. (2) al art. 394 a fost abrogată prin art. I pct. 3 din O.U.G. nr. 121/2023.
[3] Partea introductivă de la alin. (4) al art. 394 este reprodusă astfel cum a fost modificată prin art. I pct. 4 din O.U.G. nr. 121/2023.
5. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 39/2018
privind parteneriatul public-privat publicată în M. Of. nr. 427 din 18 mai 2018 aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 7/2024 (M. Of. nr. 13 din 8 ianuarie 2024).
– O.U.G. nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal‑bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene (M. Of. nr. 1116 din 29 decembrie 2018);
– O.U.G. nr. 43/2019 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care privesc stabilirea unor măsuri în domeniul investiţiilor (M. Of. nr. 507 din 21 iunie 2019);
– O.U.G. nr. 7/2020 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 39/2018 privind parteneriatul public‑privat şi pentru stabilirea unor măsuri privind investiţiile publice (M. Of. nr. 93 din 7 februarie 2020). - Art. 1. (1) Prezenta ordonanţă de urgenţă reglementează încheierea, derularea şi încetarea parteneriatului public-privat.
(2) Parteneriatul public‑privat are ca obiect realizarea sau, după caz, reabilitarea şi/sau extinderea unui bun sau a unor bunuri care vor aparţine patrimoniului partenerului public şi/sau operarea unui serviciu public, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.
Art. 2.[1] Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică de către partenerul public pentru fundamentarea demarării unei proceduri de atribuire a unui contract de parteneriat public‑privat şi implementarea proiectului, cu condiţia aprobării prealabile a studiului de fundamentare a proiectului, care va demonstra, pe lângă elementele principale prevăzute la art. 19, faptul că mai mult de jumătate din veniturile care urmează să fie obţinute de către societatea de proiect din utilizarea bunului/bunurilor sau operarea serviciului public ce formează obiectul proiectului provin din plăţi efectuate de către partenerul public sau de către alte entităţi publice în beneficiul partenerului public.
Art. 3. Mecanismul parteneriatului public‑privat este caracterizat de următoarele elemente principale:
a) cooperarea dintre partenerul public şi partenerul privat, în vederea implementării unui proiect public;
b) durata relativ lungă de derulare a raporturilor contractuale, de peste 5 ani, care să permită partenerului privat recuperarea investiţiei şi realizarea unui profit rezonabil;
c) finanţarea proiectului, în principal din fonduri private şi, după caz, prin punerea în comun a fondurilor private cu fonduri publice;
d) atingerea scopului urmărit de partenerul public şi partenerul privat;
e) distribuirea riscurilor între partenerul public şi partenerul privat, în funcţie de capacitatea fiecărei părţi contractante de a evalua, gestiona şi controla un anumit risc.
Art. 4. (1) Formele de parteneriat public‑privat sunt următoarele:
a)[2] parteneriatul public‑privat contractual – parteneriatul public‑privat realizat în temeiul unui contract încheiat între partenerul public, pe de o parte, şi partenerul privat, pe de altă parte, contractul urmând a fi implementat prin intermediul unei societăţi de proiect care este deţinută integral de către partenerul privat;
b) parteneriatul public‑privat instituţional – parteneriatul public‑privat realizat în temeiul unui contract încheiat între partenerul public şi partenerul privat, prin care se constituie de către partenerul public şi partenerul privat o societate nouă, care va acţiona ca societate de proiect şi care, ulterior înregistrării în registrul societăţilor, dobândeşte calitatea de parte la contractul de parteneriat public-privat respectiv.
[1] Art. 2 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 1 din Legea nr. 7/2024.
[2] Lit. a) de la alin. (1) al art. 4 este reprodusă astfel cum a fost modificată prin art. I pct. 2 din Legea nr. 7/2024.
(2)[1] Atât în cazul parteneriatului public‑privat contractual, cât şi în cazul parteneriatului public‑privat instituţional, dacă o altă entitate publică intenţionează să sprijine realizarea proiectului prin asumarea faţă de partenerul privat a unei/unor obligaţii de plată sau de garanţie, în beneficiul partenerului public, poate face acest lucru numai în situaţia în care obligaţia de plată sau de garanţie a fost prevăzută în studiul de fundamentare şi în documentaţia de atribuire a procedurii, într‑o modalitate clară, precisă şi neechivocă, indicându‑se condiţiile în care poate fi realizată.
(3) Asumarea de către entitatea publică a obligaţiei/obligaţiilor, conform prevederilor alin. (2), se poate face în condiţiile stabilite prin documentaţia de atribuire, după caz:
a) după desemnarea de către partenerul public a câştigătorului procedurii de atribuire a contractului de parteneriat public‑privat, dar mai înainte de semnarea contractului, situaţie în care entitatea publică devine astfel parte a contractului respectiv de la momentul încheierii acestuia; sau
b) după semnarea contractului de parteneriat public‑privat, în timpul executării acestuia, situaţie în care entitatea publică încheie cu părţile contractului respectiv un act adiţional, ce stabileşte drepturile şi obligaţiile reciproce, entitatea publică devenind parte a contractului în cauză de la momentul încheierii actului adiţional respectiv.
Art. 5. Contractele de parteneriat public‑privat pot fi încheiate şi în scopul efectuării unei activităţi relevante în sectoarele de utilitate publică prevăzute în Legea nr. 99/2016 privind achiziţiile sectoriale, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în vederea realizării de către un operator privat a serviciilor comunitare de utilităţi publice prevăzute în Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform prevederilor art. 1 şi 2.
Art. 6. În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) afiliat – orice persoană asupra căreia se poate exercita, direct sau indirect, o influenţă dominantă sau care poate exercita o influenţă dominantă ori care, ca urmare a asocierii cu o persoană, se află sub influenţa dominantă a unei alte persoane. Influenţa dominantă se prezumă în cazul în care o persoană, direct sau indirect, deţine majoritatea capitalului social subscris sau controlează majoritatea voturilor asociate acţiunilor/părţilor sociale emise sau poate numi mai mult de jumătate dintre membrii organului de administrare, de conducere sau de supraveghere;
b)[2] finanţatorii contractului de parteneriat public‑privat – persoanele fizice sau juridice care pun la dispoziţia societăţii de proiect mijloacele financiare necesare îndeplinirii obligaţiilor asumate de partenerul privat, în temeiul contractului de parteneriat public‑privat, inclusiv fondurile suverane de dezvoltare şi de investiţii şi fondurile de pensii administrate privat; prin derogare de la prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare şi societăţile de administrare a investiţiilor, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 10/2015, cu modificările şi completările ulterioare, pot participa la finanţarea contractelor de parteneriat public‑privat şi fondurile deschise de investiţii şi societăţile de investiţii;
c) finanţarea contractului de parteneriat public‑privat – presupune finanţarea investiţiilor realizate în cadrul contractului şi finanţarea utilizării bunului/bunurilor sau operării serviciului public ce formează obiectul contractului;
d) investitor privat – orice persoană juridică sau asociere de persoane juridice, română sau străină, care aparţine categoriilor prevăzute la art. 8, care şi‑a manifestat interesul de a participa în cadrul procedurii de atribuire a contractului de parteneriat public‑privat;
e) investiţii realizate în cadrul proiectului – investiţii care au drept obiect realizarea sau, după caz, reabilitarea şi/sau extinderea unui bun sau a unor bunuri în cadrul contractului de parteneriat public‑privat;
[1] Alin. (2) al art. 4 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 2 din Legea nr. 7/2024.
f)[1] partener privat – investitorul privat sau asocierea de investitori privaţi care a fost desemnat/ desemnată câştigător/câştigătoare al/a procedurii de atribuire a unui contract de parteneriat public‑privat;
g) societate de proiect – societate care se înfiinţează şi funcţionează în conformitate cu prevederile Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în scopul implementării contractului de parteneriat public‑privat;
h) închidere financiară – o etapă definită în contractul de parteneriat public‑privat şi în contractul sau contractele de finanţare încheiate cu finanţatorii contractului de parteneriat public‑privat care reprezintă data la care au fost îndeplinite toate condiţiile suspensive pentru intrarea în vigoare a obligaţiei finanţatorilor de a pune la dispoziţie fondurile necesare finanţării contractului de parteneriat public-privat.
Art. 7. Este partener public, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, oricare dintre entităţile care sunt autorităţi contractante sau entităţi contractante în sensul art. 4 din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, cu modificările şi completările ulterioare, al art. 4 din Legea nr. 99/2016, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. 9 şi 10 din Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări şi concesiunile de servicii, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 8. Orice persoană juridică sau asociere de persoane juridice poate să participe în cadrul procedurii de atribuire a contractului de parteneriat public‑privat, cu condiţia să nu aparţină categoriilor de parteneri publici prevăzute la art. 7.
Art. 9.[2] Investitorul privat desemnat câştigător al procedurii de atribuire, în cazul parteneriatului public‑privat contractual, va înfiinţa societatea de proiect cu care se încheie contractul de parteneriat public‑privat, iar în cazul parteneriatului public‑privat instituţional va înfiinţa împreună cu partenerul public societatea de proiect care va deveni parte a contractului de parteneriat public-privat.
Art. 10.[3] Finanţarea investiţiilor care se realizează în cadrul contractelor de parteneriat public‑privat se poate asigura, după caz:
a) integral, din resurse financiare asigurate de partenerul privat din surse proprii sau atrase de partenerul privat de la finanţatorii definiţi conform art. 6 lit. b);
b) din resurse financiare asigurate de partenerul privat, împreună cu partenerul public;
c) din resurse financiare asigurate de fondurile suverane de dezvoltare şi de investiţii, fondurile de pensii administrate privat, precum şi fonduri de investiţii şi societăţi de investiţii, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă;
d)[4] prin emitere de obligaţiuni corporative de către societatea de proiect în scopul implementării proiectului de parteneriat public-privat.
Art. 11.[5] Partenerul privat asigură finanţarea necesară realizării investiţiilor din resurse proprii şi/sau din resurse atrase din partea unor finanţatori.
Art. 12.[6] (1) Partenerul public poate contribui la finanţarea realizării investiţiilor cu resurse financiare publice provenind inclusiv din fonduri externe nerambursabile post‑aderare şi din contribuţia naţională aferentă acestora, în condiţiile prevăzute de legislaţia naţională şi cea a Uniunii Europene.
(2)[7] Abrogat.
(3) Cota de contribuţie a partenerului public la finanţarea realizării investiţiilor poate include şi contribuţia fondurilor sau societăţilor de investiţii publice.
(4)[8] Abrogat.
[1] Lit. f) de la art. 6 este reprodusă astfel cum a fost modificată prin art. I pct. 3 din Legea nr. 7/2024.
[2] Art. 9 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 4 din Legea nr. 7/2024.
[3] Art. 10 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 2 din O.U.G. nr. 43/2019.
[4] Lit. d) de la art. 10 a fost introdusă prin art. I pct. 5 din Legea nr. 7/2024.
[5] Art. 11 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din Legea nr. 7/2024.
[6] Art. 12 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 4 din O.U.G. nr. 43/2019.
[7] Alin. (2) al art. 12 a fost abrogat prin art. I pct. 7 din Legea nr. 7/2024.
[8] Alin. (4) al art. 12 a fost abrogat prin art. I pct. 2 din O.U.G. nr. 7/2020.
Art. 13. (1) Partenerul public poate contribui la realizarea proiectului de parteneriat public‑privat prin una sau mai multe dintre următoarele modalităţi, în condiţiile specificate în documentaţia de atribuire şi în contractul de parteneriat public‑privat, astfel:
a)[1] constituirea, fără a fi necesară parcurgerea unor proceduri de atribuire distincte de cele prevăzute la art. 25, a anumitor drepturi în favoarea partenerului privat, în condiţiile contractului de parteneriat public‑privat;
b) aporturi în numerar la capitalul social al societăţii de proiect;
c)[2] asumarea unor obligaţii de plată faţă de partenerul privat sau a unor obligaţii de plată aferente realizării investiţiilor prevăzute de art. 12 alin. (1);
d) acordarea de garanţii în favoarea finanţatorilor contractului de parteneriat public‑privat care sunt instituţii de credit sau instituţii financiare.
(2)[3] Partenerul public poate efectua plăţi din fonduri publice către partenerul privat exclusiv pe parcursul operării şi întreţinerii proiectului realizat în parteneriat public‑privat, cu excepţia participării la finanţarea investiţiilor care se realizează în cadrul proiectului, în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi la art. 12.
(3) În vederea constituirii şi utilizării de fonduri publice necesare efectuării plăţilor către partenerul privat conform prevederilor alin. (2), în condiţiile legii, se prevăd fonduri bugetare pentru finanţarea contractelor de parteneriat public‑privat în cadrul bugetelor ordonatorilor principali de credite ai autorităţilor publice cu rol de partener public sau care au în subordine, sub autoritate ori în coordonare parteneri publici în contractul de parteneriat public-privat.
(31)[4] Proiectele finanţate în baza unui contract de parteneriat public‑privat se evidenţiază în anexă distinctă în cadrul bugetelor ordonatorilor principali de credite ai autorităţilor publice cu rol de partener public sau care au în subordine, sub autoritate ori în coordonare parteneri publici în contractul de parteneriat public-privat.
(32)[5] În vederea asigurării fondurilor necesare realizării parteneriatului public‑privat care se referă la costurile de pregătire, investiţie şi propunerile de credite de angajament şi de credite bugetare din surse publice se prevăd în studiul de fundamentare şi se aprobă, după cum urmează:
a) prin adoptarea hotărârii Guvernului de aprobare a studiului de fundamentare, în cazul proiectelor administraţiei publice centrale;
b) prin adoptarea hotărârii autorităţii deliberative de aprobare a studiului de fundamentare, în cazul proiectelor administraţiei publice locale, în cazul în care sumele sunt asigurate exclusiv din resurse bugetare ale administraţiei publice locale;
c) prin adoptarea hotărârii Guvernului, în baza hotărârii autorităţii deliberative de aprobare a studiului de fundamentare, în cazul proiectelor administraţiei publice locale care necesită contribuţii de la bugetul de stat.
(33) În vederea constituirii şi utilizării de fonduri publice pentru participarea la finanţarea investiţiilor, conform alin. (32), fondurile publice se prevăd în bugetul partenerului public ca şi componentă finală de finanţare a investiţiilor ce se realizează în baza contractului de parteneriat public‑privat, ulterior asigurării finanţării de către partenerul privat.
(34) Contribuţiile din resurse publice ce urmează a se efectua în etapa de operare se aprobă prin adoptarea:
a) hotărârii Guvernului de aprobare a contractului de parteneriat public‑privat, în condiţiile art. 17 alin. (1) lit. d), pentru proiectele administraţiei publice centrale;
b) hotărârii autorităţilor deliberative, în condiţiile art. 17 alin. (1) lit. d), pentru proiecte ale administraţiei publice locale, în cazul în care sumele sunt asigurate exclusiv din resurse bugetare ale administraţiei publice locale;
[1] Lit. a) de la alin. (1) al art. 13 este reprodusă astfel cum a fost modificată prin art. I pct. 8 din Legea nr. 7/2024.
[2] Lit. c) de la alin. (1) al art. 13 este reprodusă astfel cum a fost modificată prin art. I pct. 8 din Legea nr. 7/2024.
[3] Alin. (2) şi (3) ale art. 13 sunt reproduse astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 8 din Legea nr. 7/2024.
[4] Alin. (31) al art. 13 a fost introdus prin art. I pct. 4 din O.U.G. nr. 7/2020.
[5] Alin. (32)-(37) ale art. 13 au fost introduse prin art. I pct. 9 din Legea nr. 7/2024.
c) hotărârii Guvernului, în baza hotărârii autorităţii deliberative de aprobare a contractului de parteneriat public‑privat, în condiţiile art. 17 alin. (1) lit. d), în cazul proiectelor administraţiei publice locale, pentru proiecte care necesită contribuţii de la bugetul de stat.
(35) Sumele prevăzute de la bugetul de stat pentru proiecte ale administraţiei publice locale se vor cuprinde în bugetul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, în baza solicitărilor ordonatorilor principali de credite ai autorităţilor publice cu rol de partener public sau care au în subordine, sub autoritate ori în coordonare parteneri publici în contractul de parteneriat public‑privat, în condiţiile respectării prevederilor alin. (32) lit. c) şi, respectiv, alin. (34) lit. c).
(36) În cazul în care pentru proiectele de parteneriat public‑privat există opinie a Institutului Naţional de Statistică sau, după caz, opinie a Eurostat de clasificare a proiectelor în conturi guvernamentale, ordonatorii principali de credite ai autorităţilor publice cu rol de partener public sau care au în subordine, sub autoritate ori în coordonare parteneri publici în contractul de parteneriat public‑privat sau Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, în cazul proiectelor de parteneriat public‑privat ale administraţiei publice locale ce au componentă de finanţare a investiţiilor de la bugetul de stat, au obligaţia de a completa anexa prevăzută la alin. (31) cu date referitoare la impactul anual asupra deficitului bugetar şi datoriei publice.
(37) Ministerul Finanţelor, prin structura de specialitate, Unitatea de management a investiţiilor publice, va elabora semestrial informări către Guvern privind impactul pe deficitul bugetar şi datoria publică pe termen mediu şi lung aferente proiectelor de parteneriat public‑privat clasificate în şi în afara conturilor guvernamentale, potrivit opiniei Institutului Naţional de Statistică sau, după caz, a Eurostat, în baza raportărilor primite de la ordonatorii principali de credite pentru proiectele administraţiei publice centrale şi de la autorităţile administraţiei publice locale pentru contractele de parteneriat public-privat încheiate de acestea.
(4)[1] Proiectele de parteneriat public‑privat ale autorităţilor publice locale care necesită contribuţii de la bugetul de stat pentru investiţiile care se realizează în cadrul proiectului şi/sau pentru plăţile care se efectuează în perioada de operare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului de aprobare a listei proiectelor strategice de investiţii care urmează a fi pregătite şi atribuite în parteneriat public-privat[2].
(5)-(7)[3] Abrogate.
Art. 14.[4] (1) Prin contractul de parteneriat public‑privat, partenerul public va putea transmite sau constitui, în favoarea partenerului privat, dreptul de a colecta şi de a utiliza pentru derularea proiectului tarife de la beneficiarii bunului/bunurilor sau serviciului public ce formează obiectul contractului de parteneriat public‑privat. Tipurile de tarife şi nivelul acestora se reglementează în condiţiile legii.
(2) Veniturile proiectului rezultate din colectarea tarifelor de către societatea de proiect se completează cu obligaţiile de plată ale partenerului public către partenerul privat, după caz, conform prevederilor contractului de parteneriat public-privat.
Art. 15. Beneficiarul direct al utilizării bunului/bunurilor sau serviciului public ce formează obiectul parteneriatului public‑privat poate fi, în condiţiile stabilite prin contractul de parteneriat public‑privat, fie partenerul public ori o altă entitate publică, fie publicul în general.
Art. 16. (1)[5] Partenerul privat poate constitui garanţii cu privire la creanţele şi drepturile deţinute în temeiul contractului de parteneriat public‑privat, exclusiv în favoarea finanţatorilor contractului de parteneriat public‑privat care sunt instituţii de credit, instituţii financiare, respectiv fondurile suverane de dezvoltare şi de investiţii, fondurile de investiţii sau societăţile de investiţii sau fondurile de pensii administrate privat, şi numai pe durata contractului de parteneriat public‑privat.
[1] Alin. (4)-(7) ale art. 13 au fost introduse prin art. 83 pct. 2 din O.U.G. nr. 114/2018.
[2] Alin. (4) al art. 13 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 10 din Legea nr. 7/2024.
[3] Alin. (5)‑(7) ale art. 13 au fost abrogate prin art. I pct. 5 din O.U.G. nr. 7/2020.
[4] Art. 14 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 11 din Legea nr. 7/2024.
[5] Alin. (1) al art. 16 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 12 din Legea nr. 7/2024.
(2)[1] Partenerul privat poate constitui garanţii asupra acţiunilor sau părţilor sociale deţinute în societatea de proiect, exclusiv în favoarea finanţatorilor contractului de parteneriat public‑privat care sunt instituţii de credit, instituţii financiare sau fonduri de pensii administrate privat şi numai pe durata contractului de parteneriat public-privat.
(3) Prin contractul de parteneriat public-privat se va conveni modalitatea de preluare sau de stingere a garanţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2), în ipoteza încetării contractului înainte de expirarea termenului pentru care a fost încheiat, în vederea protejării interesului public şi a intereselor finanţatorilor contractului.
(4)[2] Partenerul public poate constitui garanţii şi îşi poate asuma obligaţii în temeiul unor contracte instituind raporturi juridice directe între partenerul public şi finanţatorii contractului de parteneriat public‑privat, contracte ce vor putea fi semnate şi de către partenerul privat.
Art. 17. (1) În vederea încheierii şi începerii executării obligaţiilor dintr‑un contract de parteneriat public‑privat este necesară parcurgerea următoarelor etape:
a) realizarea de către partenerul public a unui studiu de fundamentare;
b)[3] aprobarea studiului de fundamentare de către Guvern pentru proiectele administraţiei publice centrale sau, după caz, de către autorităţile deliberative pentru proiecte ale administraţiei publice locale; studiul de fundamentare va avea ca pagină de capăt pagina de semnături, prin care autoritatea/entitatea contractantă responsabilă cu realizarea studiului de fundamentare îşi însuşeşte datele şi soluţiile propuse şi care va conţine cel puţin următoarele date: nr. /dată
contract, numele şi prenumele în clar ale consultanţilor/societăţilor de consultanţă, ale persoanei responsabile de proiect – şef de proiect/director de proiect; studiul de fundamentare poate fi aprobat odată cu principalii indicatori tehnico‑economici prevăzuţi de Hotărârea Guvernului nr. 907/2016 privind etapele de elaborare şi conţinutul‑cadru al documentaţiilor tehnico‑economice aferente obiectivelor/proiectelor de investiţii finanţate din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, indicatori elaboraţi în baza studiului de fezabilitate;
c) parcurgerea procedurii de atribuire a contractului de parteneriat public‑privat; studiul de fundamentare se va supune reaprobării de către Guvern, ori de câte ori sunt necesare modificări esenţiale ale elementelor principale prevăzute la art. 19;
d) aprobarea contractului de parteneriat public‑privat rezultat în urma finalizării negocierilor şi iniţializat de către părţi de către Guvern pentru proiectele administraţiei publice centrale sau, după caz, de către autorităţile deliberative pentru proiecte ale administraţiei publice locale;
e) semnarea contractului de parteneriat public‑privat;
f) îndeplinirea tuturor condiţiilor suspensive prevăzute în contractul de parteneriat public‑privat, inclusiv a închiderii financiare;
g)[4] în cazul în care autoritatea/entitatea contractantă, la momentul aprobării studiului de fun‑ damentare, are elaborat şi studiul de fezabilitate aferent investiţiei propuse, studiul de fundamentare poate fi aprobat odată cu principalii indicatori tehnico‑economici prevăzuţi de Hotărârea Guvernului nr. 907/2016, cu modificările şi completările ulterioare, indicatori elaboraţi în baza studiului de fezabilitate.
(2) Partenerul public are obligaţia de a transmite Institutului Naţional de Statistică, în termen de 30 de zile de la semnare, o copie conformă cu originalul a contractului de parteneriat public‑privat.
(3) Orice modificare a contractului de parteneriat public‑privat în timpul derulării acestuia se realizează cu aprobarea Guvernului sau a autorităţii deliberative care a aprobat încheierea contractului, după caz.
(4)[5] La propunerea autorităţilor publice prevăzute la art. 13 alin. (3), Guvernul poate decide prin hotărâre ca anumite proiecte pe care le consideră strategice să fie pregătite şi atribuite de către acestea pentru domeniul de activitate în care investiţiile în parteneriat public‑privat vor fiimplementate.
[1] Alin. (2) al art. 16 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 6 din O.U.G. nr. 43/2019.
[2] Alin. (4) al art. 16 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 12 din Legea nr. 7/2024.
[3] Lit. b) şi c) de la alin. (1) al art. 17 sunt reproduse astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 13 din Legeanr. 7/2024.
[4] Lit. g) de la alin. (1) al art. 17 a fost introdusă prin art. I pct. 14 din Legea nr. 7/2024.
[5] Alin. (4) al art. 17 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 7/2020.
Art. 18. (1) Iniţiativa realizării unui proiect în regim de parteneriat public‑privat aparţine partenerului public.
(2) Pentru întocmirea studiului de fundamentare, partenerul public poate contracta serviciile de consultanţă necesare în funcţie de specificul proiectului, între care servicii de natură tehnică, financiară şi juridică.
(3)[1] Costurile generate de realizarea studiului de fundamentare şi de derulare a procedurii de atribuire se suportă de către partenerul public.
Art. 19. Studiul de fundamentare trebuie să evidenţieze următoarele elemente principale, care justifică, din punct de vedere economic, implementarea proiectului în parteneriat public‑privat:
a) gradul de suportabilitate a proiectului şi comparaţia opţiunilor/aranjamentelor contractuale alternative pentru implementarea proiectului;
b) structura de distribuire a riscurilor pentru fiecare opţiune alternativă de implementare a proiectului;
c) caracterizarea proiectului prin raportare la deficitul public şi la datoria publică, calculate conform metodologiei aplicabile în baza legislaţiei Uniunii Europene;
d) finanţabilitatea proiectului;
e) eficienţa economică a proiectului;
f)[2] studiul de fundamentare va conţine soluţii tehnice conceptuale minimale de implementare a investiţiilor;
i) pentru proiectele de investiţii de interes naţional în domeniul transporturilor, prin excepţie de la prevederile Hotărârii Guvernului nr. 907/2016, cu modificările şi completările ulterioare, documentaţiile tehnico‑economice aprobate conform art. 42 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, de tip studiu de prefezabilitate/studiu de fezabilitate se echivalează prin aprobarea studiului de fundamentare conform prevederilor art. 13 alin. (32) lit. a).
Art. 20. (1) Gradul de suportabilitate a proiectului reprezintă posibilitatea generică a proiectului de a mobiliza resursele financiare necesare acoperirii costurilor.
(2) Gradul de suportabilitate a proiectului priveşte capacitatea financiară a partenerului public şi a oricăror altor entităţi publice implicate, necesară îndeplinirii obligaţiilor de natură financiară asumate în cadrul contractului de parteneriat public‑privat, şi, după caz, capacitatea financiară a beneficiarilor direcţi ai utilizării bunului/bunurilor sau serviciului public ce formează obiectul parteneriatului public-privat.
Art. 21. Studiul de fundamentare cuprinde o identificare a categoriilor de riscuri aferente implementării proiectului, cuantificarea acestora şi o prezentare a unor alternative de alocare a riscurilor între părţile contractante, în funcţie de capacitatea fiecărei părţi de a gestiona riscul asumat.
Art. 22. Din studiul de fundamentare trebuie să rezulte în ce măsură obligaţiile care urmează să fie asumate de către partenerul public în temeiul contractului de parteneriat public‑privat afectează limitele de datorie publică şi deficit bugetar, calculate conform metodologiei aplicabile în baza legislaţiei Uniunii Europene.
Art. 23. (1) Studiul de fundamentare trebuie să analizeze şi să stabilească finanţabilitatea proiectului în regim de parteneriat public‑privat.
(2) Un proiect este considerat finanţabil dacă structura sa tehnică, financiară şi juridică permite, în condiţiile pieţei, atragerea de credite şi/sau a altor resurse financiare, în vederea asigurării finanţării proiectului pe toată perioada de derulare.
[1] Alin. (3) al art. 18 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 7 din O.U.G. nr. 7/2020.
[2] Lit. f) şi i) de la art. 19 au fost introduse prin art. I pct. 15 din Legea nr. 7/2024.
Actualizări 2022
În anul 2022 s-au adus două modificări ale Codului administrativ.
În Monitorul Oficial, Partea I nr. 956 din 30 septembrie 2022 a fost publicată Legea nr. 272/2022 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 164/2020 pentru completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ.
Așadar, modificările Codului administrativ vizează:
- Donațiile făcute către stat / UAT ce intră în proprietatea privată a acestora
– donaţiile şi legatele făcute către stat sau către unităţile administrativ-teritoriale care au ca obiect bunuri ce intră în proprietatea privată a statului, respectiv în proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale se acceptă conform dispoziţiilor art. 291;
– pentru donaţiile făcute către stat pentru o instituţie publică, ca operaţiuni compensatorii, care au ca obiect bunuri ce intră în proprietatea privată a statului, determinarea valorii de piaţă se realizează potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 189/2002 privind operaţiunile compensatorii referitoare la contractele de achiziţii pentru nevoi de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 354/2003, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la stabilirea valorii efective a unei tranzacţii prin compensare;
– pentru donaţiile de produse militare, aşa cum sunt definite la art. 3 pct. 29 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2011 privind atribuirea anumitor contracte de achiziţii publice în domeniile apărării şi securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 195/2012, cu modificările şi completările ulterioare, făcute către stat pentru o instituţie publică şi care au ca obiect astfel de bunuri ce intră în proprietatea privată a statului, valoarea de înregistrare a bunului la donator este asimilată valorii de piaţă a bunului, cu condiţia să fi fost acceptată pentru statul român de către instituţia publică competentă după obiectul sau scopul donaţiei.
- Posibilitatea de a exercita temporar funcții publice de conducere, fără obligativitatea organizării de concursuri
– pe durata unor situaţii excepţionale cum ar fi durata stării de asediu, stării de urgenţă sau stării de alertă, precum şi pentru o perioadă de maximum 60 de zile calendaristice, calculate de la data încetării stării de asediu, stării de urgenţă, respectiv a stării de alertă, funcţiile publice de conducere pot fi exercitate cu caracter temporar, fără obligativitatea organizării unor concursuri, cu notificarea prealabilă a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici cu 5 zile înainte de dispunerea măsurii.
Intrare în vigoare: 3 octombrie 2022
***
1.REGLEMENTĂRI GENERALE PRIVIND ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ LOCALĂ
Reglementările administrației publice locale în prezentul Cod o regăsim în Partea a III a, cu trimitere la principiile generale și specifice de organizare și funcționare, regimul descentralizării și al autonomiei locale, preluate din Legea nr.195/2005 a descentralizării și autonomia, personalitatea juridică a unității administrativ teritoriale și statutul acesteia, din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale .
Principiile de organizare şi funcţionare ale administraţiei publice locale, aşa cum prevede codul administrativ, sunt reglementate, după cum urmează în:
1) categoriile principiilor generale prevăzute în :
a) Partea I, titlul III – (art. 6)
- legalităţii;
- egalităţii;
- transparenţei;
- proporţionalităţii;
- satisfacerii interesului public;
- imparţialităţii;
- continuităţii;
- adaptabilităţii.
b)Legea nr.199/1997 pentru ratificarea Cartei Europene a autonomiei locale, adoptată la Strasborug, la 15 oct 1985
2)categoriile principiilor specifice
Potrivit art.75 din Partea a III-a, Titlul I din Codul Administrativ
a) principiul descentralizării;
b) principiul autonomiei locale;
c) principiul consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor de interes local deosebit;
d) principiul eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale;
e) principiul cooperării;
f) principiul responsabilităţii;
g) principiul constrângerii bugetare.
Este uşor de observat că prin cod se reiau principiile de rang constituţional ale administraţiei publice .
Aşadar, principiilor deja consacrate, descentralizarea şi autonomia locală, Codul le aduce completări prin dezvoltarea sau definirea conţinutului acestora, prin raportare la principiile generale comunitare ale subsidiarităţii, cooperării, responsabilităţii, egalităţii de tratament şi solidarităţii.
De remarcat, sub aspectul coroborării prevederilor legale în domeniul administrației publice și al aplicării corecte a legii, Titlul II, Partea I, denumit definiții generale aplicabile administrației publice, menite a înlătura ambiguitățile și prevederile contradictorii cu privire la sensul aceleiași noțiuni în reglementări legale (ex. autorități publice, instituții publice, servicii publice).
Definițiile sunt specifice dreptului public, precum – administrația publică, administrația publică locală, administrația publică centrală, activități de administrație social-comunitară, aleși locali, aparatul de specialitate al primarului, arie geografică, autonomie locală, autoritățile administrației publice locale, cvorum, majoritate, competență, categorii funcții publice, funcții de demnitate publică, instituții publice și de utilitate publică, personalul din administrația publică, regim de putere publică, servicii publice, servicii publice deconcentrate, raport administrativ, zone metropolitane.
În Titlul V, Partea a III a privind „Autorităţile administraţiei publice locale” apar cele mai consistente modificări privind activitatea administraţiei publice locale, pronind de la categoriile de autorităţi ale administraţiei publice locale, constituirea autorităţilor deliberative, validarea mandatelor aleşilor locali, şedinţele de consiliu local, cvorumul şi majoritatea necesară pentru adoptarea actelor de autoritate, suspendarea, încetarea mandatelor, dizolvarea consiliului local/judeţean, comisiile de specialitate, competenţele, modul de lucru, primarul/preşedintele consiliului judeţean, aparatul acestora.
Faţă de reglementările cadru anterioare, respectiv Legea nr. 215/2001, privind administraţia publică locală, Legea nr. 393/2004 privind statututl aleşilor locali, Ordonanța Guvernului nr. 35/2002 pentru aprobarea Regulamentului-cadru de organizare şi funcţionare a consiliilor locale, Ordonanţa Guvernului nr.53/2002 privind Statutul-cadru al unităţii administrativ-teritoriale, Hotărârea Guvernului nr. – regulamentul de organizare și funcționare al consiliului local, cele mai importante modificări le regăsim cu privire la: constituirea consiliilor locale, judeţene, validarea mandatelor, calitatea de autoritate publică a preşedintelui consiliului judeţean, dizolvarea consiliului local, judeţean, suspendarea mandatului primarului/ preşedintelui consiliului judeţean, calitatea viceprimarilor/vicepreşedintelui consiliului judeţean, funcționarea consiliului local.
Potrivit normelor constituţionale, sunt autorităţi ale administraţiei publice locale primarii, consiliile locale orăşeneşti, comunale, municipale şi judeţene.
Aşadar, în categoria autorităţi ale administraţiei publice locale nu regăsim preşedintele consiliului judeţean.
Numai că, prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 40/2019 de modificare a Legii nr.115/2018 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, adoptată la data de 17 mai 2018 şi publicată în M.onitorul Oficial la data de 21 mai 2018, preluată în partea a X a a Codului, art.635, aduce modificări, începând cu alegerile din 2020, prin consacrarea președintelui consiliului județean, ca autoritate a administrației publice locale.
Principiile şi reglementările cuprinse în Constituţie sunt fundamentale, orice altă reglementare fiind supusă principiului conformităţii cu acesta. Am putea deci concluziona că prevederile art. 27 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 40/2019 şi, pe cale de consecinţă, de modificare a art. 107 din codul administrativ sunt neconstituţionale, preşedintele consiliului judeţean nefiind autoritate a administraţiei publice locale.
Relevant pentru autoritățile administrației publice locale sunt, așadar, prevederile:
- constituirea consiliului local în cel mult 60 zile de la data desfășurării alegerilor, în baza mandatelor aleșilor locali, validate de Judecătorie, cu respectarea condițiilor, actelor și termenelor legale, invalidare mandate, renunțare la mandat
- ședința privind ceremonia de constituire a consiliului local – competența prefectului, declararea consiliului local ca legal constituit – ordin prefect
– validare mandate supleanți:
– în procedura de constituire a consiliului local
– pe durata mandatului consiliului local
– confirmarea calității de membru al partidului politic
– organizarea și funcționarea consiliului local:
– președinte de ședință
– organizarea comisiilor de specialitate: președinte, secretar,
competență, avize
Partea a-III-a administrația publică locală
–atribuțiile consiliului local – au rămas aproximativ aceleași, cu unele reformulări:
–atribuții noi: alin.10 lit.a și b
a) poate asigura, în tot sau în parte, cu acordul titularului dreptului de proprietate sau al celui de administrare, lucrările şi fondurile necesare pentru reabilitarea, dotarea şi funcţionarea clădirilor în care îşi desfăşoară activitatea autorităţi sau instituţii publice a căror activitate prezintă un interes local. Bunurile achiziţionate pentru dotări rămân în proprietatea unităţii administrativ-teritoriale;
b) poate asigura, în tot sau în parte, cu acordul instituţiei sau autorităţii publice titulare a dreptului de proprietate sau de administrare, lucrări de amenajare, dotare şi întreţinere a clădirilor sau terenurilor aflate în proprietatea publică sau privată a statului, în scopul creşterii nivelului de atractivitate turistică a unităţii administrativ-teritoriale, cu condiţia ca, prin acordul exprimat, titularul dreptului să permită accesul publicului în spaţiile astfel îmbunătăţite pe o perioadă de minimum 5 ani. Bunurile achiziţionate pentru dotări rămân în proprietatea unităţii administrativ-teritoriale.
–mandatare consilieri locali pentru reprezentarea intereselor UAT în S.C., R.A., alte organisme-prin HCL
–reprezentarea în A.G. ale ADI-de primari
Primarii pot delega:
– viceprimarului
– administratorului public
– altor persoane din aparatul de specialitate sau din instituțiile publice de interes local
– tipuri de ședințe
convocarea CL în ședințe:
– ordinare
– extraordinare
se face prin dispoziție care are ca anexă proiectul ordinii de zi, cu respectarea următoarelor termene calculate conform art.181 din Codul de procedură civilă (vezi art.134 alin.3)
– proiectul ordinii de zi – aprobare, întocmire
– scoaterea de pe ordinea de zi
– suplimentarea ordinii de zi
– neaprobarea ordinii de zi
– condițiile de fond și de formă ale proiectelor de hotărâri:
– proiectele de hotărâri+referatele de aprobare se transmit compartimentelor funcționale pentru întocmirea rapoartelor de specialitate;
– nominalizarea compartimentelor și a comisiilor de specialitate cărora li se transmit proiectele de hotărâri se face de primar împreună cu secretarul general;
– cvorumul ședințelor consiliului local – ședințele se desfășoară în prezența majorității consilierilor locali în funcție;
– iniţiatorul proiectului îl poate retrage sau poate renunţa, în orice moment, la susţinerea acestuia-
– majoritatea necesară adoptării hotărârilor consiliului local:
– hotărârile se adoptă cu: – majoritate absolută;
– majoritate simplă;
– majoritate calificată – hotărârile cu privire la dobândirea/înstrăinarea dreptului de proprietate în cazul bunurilor imobile
!dacă pe parcursul desfăşurării şedinţei nu este întrunită majoritatea legală necesară pentru adoptarea proiectului de hotărâre, preşedintele de şedinţă amână votarea până la întrunirea acesteia
– semnarea și contrasemnarea hotărârilor consiliului local – în cazul în care președintele de ședință refuză să semneze hotărârea, aceasta va fi semnată de cel puțin 2 consilieri locali, dintre cei care au participat la ședința consiliului local , desemnați potrivit regulamentului de organizare și funcționare al consiliului local
- secretarul general al unității administrativ teritoriale nu contrasemnează hotărârea în cazul în care o consideră ilegală și va consemna în scris și va expune consiliului local, în următoarea ședință, opinia sa motivată, ce va fi consemnată în procesul verbal
- dizolvarea de drept – cauzele modificate
– în situaţia în care se aleg doi viceprimari, sunt declaraţi aleşi candidaţii care au obţinut votul majorităţii absolute. În această situaţie, consiliul local desemnează, prin hotărâre, care dintre cei doi viceprimari exercită primul calitatea de înlocuitor de drept al primarului-alin.4
– primarul participă la şedinţele consiliului local şi are dreptul să îşi exprime punctul de vedere asupra tuturor problemelor înscrise pe ordinea de zi, precum şi de a formula amendamente de fond sau de formă asupra oricăror proiecte de hotărâri, inclusiv ale altor iniţiatori. Punctul de vedere al primarului se consemnează, în mod obligatoriu, în procesul-verbal al şedinţei-alin.5
– atribuțiile primarului – aproximativ aceleași
atribuții noi
– participă la şedinţele consiliului local şi dispune măsurile necesare pentru pregătirea şi desfăşurarea în bune condiţii a acestora-alin3 li.b
– emite avizele, acordurile şi autorizaţiile date în competenţa sa prin lege şi alte acte normative, ulterior verificării şi certificării de către compartimentele de specialitate din punct de vedere al regularităţii, legalităţii şi de îndeplinire a cerinţelor tehnice-alin.5 lit.g
–delegarea atribuțiilor –primarul poate delega, prin dispoziţie, atribuţiile ce îi sunt conferite de lege şi alte acte normative viceprimarului, secretarului general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, conducătorilor compartimentelor funcţionale sau personalului din aparatul de specialitate, administratorului public, precum şi conducătorilor instituţiilor şi serviciilor publice de interes local, în funcţie de competenţele ce le revin în domeniile respective
– dispoziţia de delegare trebuie să prevadă perioada, atribuţiile delegate şi limitele exercitării atribuţiilor delegate, sub sancţiunea nulităţii. Dispoziţia de delegare nu poate avea ca obiect toate atribuţiile prevăzute de lege în sarcina primarului. Delegarea de atribuţii se face numai cu informarea prealabilă a persoanei căreia i se deleagă atribuţiile-alin.2
– persoana căreia i-au fost delegate atribuţii în condiţiile alin.(1) şi (2) exercită pe perioada delegării atribuţiile funcţiei pe care o deţine, precum şi atribuţiile delegate; este interzisă subdelegarea atribuţiilor-alin.3
– persoana căreia i-au fost delegate atribuţii în condiţiile alin.(1) şi (2) răspunde civil, administrativ sau penal, după caz, pentru faptele săvârşite cu încălcarea legii în exercitarea acestor atribuţii-alin.4
– cabinet primar-crește numărul (6)
– a fost introdușă suspendare mandat primar/viceprimar pentru măsura arestului la domiciliu
–indemnizație pentru limită de vârstă primar/viceprimar (art.210)
– mandatul alesului local – reia prevederile Legii nr.393/2004–obligații și drepturi, răspundere, sancțiuni, regimul incompatibilităților și a conflictului de interese
Partea a IV a – Prefectul și instituția prefectului cu modificări substanțiale – regim juridic al funcției prefectului din demnitar în înalt funcționar public:
- atribuții diferite pe domenii de conducere, coordonare servicii publice deconcentrate, reprezentant al statului, titular al dreptului de control, coordonare a realizării politicilor publice, titular al tutelei administrative și dreptul de îndrumare
- servicii publice deconcentrate – reglementare sub aspectul regimului juridic al organizării, funcționării, conducerii, relația cu ministere, organe centrale, prefect, numire, eliberare conducători, acte, răspundere.
Partea a V-a – Reguli specifice privind proprietatea publică şi privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale
- reguli noi privind inventarierea bunurilor din domeniul public din unitatea administrativ teritorială, actualizarea inventarului (în 90 zile de la modificarea regimului juridic al bunurilor), procedura de comunicare către Ministerul Dezvoltării în vederea examinării proiectului de hotărâre privind atestarea inventarului, aprobarea hotărârii consiliului local privind atestarea inventarului bunurilor proprietate publică al unității administrativ teritoriale (art.289-290);
- acceptarea donațiilor și legatelor, competența, aprobarea prin hotărâre consiliul local, cu majoritatea calificată-2/3 din numărul consilierilor în funcție;
- trecerea bunurilor în domeniul public;
- trecerea bunurilor din domeniul public al unității administrativ teritoriale, în domeniul public al statului;
- trecerea bunurilor din domeniul public al unei unități administrativ teritoriale, în domeniul public al altei unități administrativ teritoriale;
- trecerea bunurilor din domeniul privat, în domeniul public al aceluiași titular al dreptului de proprietate;
- reglementarea modalităților de exercitare a dreptului de proprietate publică-dare în administrare, concesionare, închiriere, dare în folosință, procedură, etape
Partea a-VI-a – Statutul funcționarului public – Legea nr. 188/1999, republicată
- modificări privind evidența funcționarilor publici, concursul național pentru recrutare, evaluarea, condiții de ocupare a funcției publice (vechime), condiții de suspendare, completate efectele suspendării raportului de serviciu, personal contractual, transfer, mutarea, actele administrative aferente domeniului
Partea a-VIII-a – Servicii publice
- reglementarea noțiunilor de bază privind serviciile publice-clasificare, competența de înființare/organizare/desființare/dizolvare, modalitatea de gestiune
EFECTELE CODULUI – CALCULAREA TERMENELOR
A. Intrarea în vigoare de la publicare
- 30 zile de la intrarea în vigoare-sancțiuni contravenționale/primar /concesiuni/închirieri;
- după alegerile 2020 – prevederi validare, constituirea consiliului local;
- 180 zile de la intrarea în vigoare – anexa 1- procedură elaborare Monitor Oficial al unității administrativ teritoriale;
- 1 ianuarie 2020 – indemnizațiile pentru limită de vârstă;
- la 1 an de la adoptare hotărâre Guvern – promovare, evaluare înalți funcționari publici/promovare funcții de conducere ;
- 1 ianuarie 2022 – concurs funcții publice (ANFP-promovare);
- 60 zile de la intrarea în vigoare-redevență bunuri publice ale statului;
- 1 ianuarie 2020 – evaluarea înalților funcționari publici/concurs național de recrutare;
- 60 zile de la intrarea în vigoare-ADI-revizuire statut, act administrativ
– 12 luni de la intrarea în vigoare – unitatea administrativ teritorială care nu are atestat domeniul public;
– 90 zile de la intrarea în vigoare – actualizare domeniul public;
– modificare inventar atestat prin hotărâre de Guvern-se atestă hotărâre CL;
– 60 zile de la intrarea în vigoare prin hotărâre de Guvern-norme tehnice de întocmire inventar;
– 120 zile maxim de la intrarea în vigoare-transformare funcție/creare funcție de execuție consilier achiziții publice;
– 120 zile de la intrarea în vigoare-transformare/reîncadrare/secretar general unității administrativ teritoriale;
– până la 1 ianuarie 2020-funcția de funcționar public se poate dobândi prin transformare post ;
– 90 zile de la intrarea în vigoare-punerea de acord a codului-Hotărârea Guvernului nr. 611/2008;
-60 zile de la intrarea în vigoare-modificare contractul management al administratorului public;
– 90 zile de la intrarea în vigoare-revizuire regulamentului de organizare și funcționare al consiliul local.
Calcularea termenelor
–regula – zile calendaristice (intră în calcul ziua în care începe să curgă și cea în care se împlinește);
– excepții din Cod-ex.art.181 Cod procedură civilă, pentru convocarea consiliului local;
B.Abrogări parțiale, totale
- Legea nr.215/2001 – se mențin prevederile privind constituirea consiliului local, dizolvarea consiliului local-până după alegerile din 2020;
- Legea nr.188/1999 – se menține evaluare înalți funcționari publici, îndrumători stagiu, evaluare debutant, numirea funcționarilor publici, evaluare, criterii de performanță-1 ianuarie 2020;
- Legea nr.213/1998 – se menține reglementare cadru, trăsături proprietate publică, definiție, procedură.
C.Modificări și completări de acte normative
– Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 – alineatul 3 al articolului 3, se modifică şi va avea următorul cuprins:
” Până la soluţionarea cauzei, actul atacat potrivit alin. (1) este suspendat dedrept.”
- Legea 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, se modifică după cum urmează:
- La articolul 26 alineatul (1), litera h) va avea următorul cuprins:
” h) pentru aleşii locali – instituţiei prefectului;”.
2.La articolul 26 alineatul (1), litera i) se abrogă.
- Legea 115/2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, se modifică cu privire la consemnarea rezultatului alegerilor în procesul verbal
– Anexa nr. I la Legea nr. 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional , se modifică şi se completează conținutul elementelor unității administrativ teritoriale – teritorial și demografic
- Legea 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului României, se completează cu definițiile unității administrativ teritoriale (comună, oraș, municipiu, județ)